SCORA

Dezvoltarea sexualității armonioase la adolescent este o condiție semnificativă pentru formarea unei persoane echilibrate, care stabilește relații pozitive cu sine și cu ceilalți, care înțelege sentimentele de iubire, afecțiune, prietenie, intimitate și care ia decizii într-un mod responsabil. Totodată, este importantă abordarea temelor despre consimțământ și responsabilitate, aspecte care ar trebui să ghideze principiile societății actuale.

Una dintre cele mai controversate teme din România o constituie problema mamelor minore.

Mulți tineri au, din păcate, o educație deficitară cu privire la sexualitate, iar principalii factori incriminați sunt reprezentați de teama de a aborda un subiect considerat ”tabu” de societate, teama de a fi judecat încă din familie sau teama de a spune ceva greșit și de a da naștere unui val de ironii. Astfel, ne confruntăm cu creșterea riscului de a avea relații sexuale neprotejate, cu toate implicațiile sale negative, sau de a deveni vulnerabili în fața abuzurilor sexuale.

Într-un studiu realizat de UNICEF împreună cu Asociația SAMAS în România, s-a concluzionat că țara noastră este pe locul al doilea în Uniunea Europeană la rata de naștere în rândul mamelor adolescente, sarcina în adolescență având numeroase consecințe negative asupra viitoarelor mame, precum și costuri sociale și economice. Potrivit autorilor, fenomenul este ciclic, repetându-se în cadrul acelorași familii de la o generație la alta împreună cu precaritatea economică, socială și de sănătate.

Pornind de la Legea a 3-a a lui Newton care afirmă ” Pentru orice acțiune exista o reacțiune.”, putem corela aceste aspecte și cu numărul ridicat de boli cu transmitere sexuală raportat anual, de infecții cu transmitere sexuală și, în cele mai nefericite cazuri, patologii severe precum cancerul. Pentru că dacă încă din adolescență lucrurile nu sunt abordate, discutate, iar întrebările nu sunt adresate, ne confruntăm mai târziu cu adulți disperați, ale căror regrete tardive sunt inutile.

Infecțiile cu transmitere sexuala (ITS) sunt acele infecții transmise prin contact sexual. Sunt cauzate de diverse bacterii, paraziți, ciuperci si virusuri. Testarea pentru ITS este importanta întrucât o persoana poate avea o infecție fără să cunoască acest lucru (in majoritatea cazurilor, nu exista semne sau simptome). Acesta este motivul pentru care medicii prefera termenul de infecție cu transmitere sexuala (ITS) si nu boala cu transmitere sexuala (BTS), deoarece poți avea o infecție fără sa ai simptome de boala.

Daca nu sunt tratate, o infecție cu transmitere sexuala (ITS) poate creste riscul de a contracta o alta ITS, cum este infecția HIV. O ITS poate determina un răspuns imun in zona genitala sau poate provoca leziuni – in ambele cazuri creste riscul de transmitere a virusului HIV. Unele infecții cu transmitere sexuala (ITS) netratate pot determina infertilitate, afectarea unor organe, anumite tipuri de cancer sau deces.

România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare incidență și mortalitate cauzată de cancerul de col uterin, provocat în proporție de 99% de infecția cu HPV. Vaccinarea anti-HPV este cea mai bună metodă de prevenire a cancerului de col uterin, dar acest lucru nu este îndeajuns de bine comunicat populației, fiind în continuare privit acest aspect cu un grad de scepticism alimentat de speculații despre posibilele efecte adverse ale vaccinării.

România lui 2021 se află în continuare sub ideea că educația sexuală reprezintă ”un subiect delicat”, un subiect evitat în cadrul discuțiilor din familie și care duce la raportările triste de astăzi. Prin acest proiect, îmi doresc o informare corectă și responsabilă a tinerelor despre cancerul de col uterin, faptul că acest lucru poate să fie prevenit prin schema vaccinării și să demitizez ideea conform căreia vaccinarea este eficientă numai dacă a fost efectuată până la vârsta de 18 ani (vaccinarea este recomandată până la vârsta de 26 ani).

Era data de 5 iunie 1981 când o boală epidemică, denumită ulterior SIDA („sindromul imunodeficienței umane dobândite”), a fost descrisă pentru prima oară de către medicul imunolog Michael Gottlieb de la UCLA Medical Center (SUA). SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981.

Statisticile OMS arată că, în prezent, circa 38 milioane de persoane din întreaga lume sunt infectate cu necruțătorul virus. În ciuda faptului ca virusul a fost identificat la începutul anilor ’80, peste 35 de milioane de oameni au murit de HIV sau SIDA, făcându-l una dintre cele mai distructive pandemii din istorie.

SIDA este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă şi distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern. O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită. Nu toate persoanele infectate cu virusul HIV manifestă și SIDA.

Astfel, prin prezentul proiect, ne dorim să sensibilizăm opinia publica, încă aclimatizată cu implicațiile infecției cu HIV sau a patologiei dată de SIDA, precum și eliminarea stigmatului care se abate peste o persoană infectată.